marți, 30 septembrie 2008

Printesa mea


Cred ca nu vi se pare normal, nici frumos si nici credibil un printisor fara printesa lui, asa ca m-am hotarat sa va scot din dezamagire si sa va satisfac curiozitatea, povestindu-va despre partenera printului. Ei bine, stiti cu totii ca Mami Ceamaicea a fost nevoita sa reinceapa serviciul, pentru ca este mare nevoie de ea acolo, sa dadaceasca si sa dezmierde pe cei din subordine. La fel si Grasanu, care trebuie sa se duca la serviciul sau, unde trebuie ca le canta si altor bebelusi si face si alte lucruri pe care nu le stiu si nici nu vreau sa le stiu, deocamdata.

Sigur ca, in timpul in care ei sunt plecati, printul din povestea mea nu poate ramane singur, pentru ca el trebuie sa manance, sa se plimbe in parc, sa se dea in leagan, sa se schimbe in rufe curate, sa vorbeasca cu cineva, sa se joace si asa mai departe. Aici apare norocul si zana cea buna, fiindca, exact usa in usa cu printul locuieste Lili, care s-a oferit sa il ajute sa creasca mai repede, mai bine si mai frumos si mai destept. Cu ea, lucrurile merg foarte bine, chiar daca este ceva mai mare de varsta decat printul si este si femeie. Poate ca lucrurile astea l-ar fi deranjat pe print, dar deindata ca ramaneau singuri, Lili se dadea peste cap si se transforma in cea mai grozava printesa, care ii satisfacea toate dorintele si care il iubea foarte tare. Cand parintii se intorceau, ea se dadea iar peste cap si redevenea bunicuta de imprumut, chiar daca este foarte draguta si in aceasta postura.

A doua zi la fel, la fel si urmatoarea, iar ultimul gand al printului de dinaintea somnului de noapte era la Lili - printesa sa - adormind cu grija ca ea nu se va mai da peste cap.

duminică, 28 septembrie 2008

prima mea poveste


Nu o sa se mire nimeni ca este vorba de un print. Adica de un printisor, pentru ca era foarte mic si, din cauza asta, se facea foarte greu inteles. Printisorul cu pricina nu vorbea inca romaneste şi, chiar daca este greu de crezut, nici englezeste, nici frantuzeste, nici ruseste... Incerca, saracul, sa ii faca pe ceilalti sa-i satisfaca dorintele, vorbind foarte clar si raspicat in limba printilor. Dar, soarta! Limba printilor o stiu numai printii, iar in jurul sau, foarte rar mai aparea cate un print. Asa ca eroul nostru era obligat sa se supuna norocului şi faramelor de logica pe care le putea observa, uneori, la neajutoratii sai parinti. De exemplu, ei pricepeau ca printului ii este foame, numai in jurul orei pe care ei considerau ca e ora de masa. Habar n-aveau că foame iti este cand iti este si nu cand arata nu stiu ce aparatele alea ciudate. Mai grav, ei isi inchipuiau ca printului ii este somn, tocmai cand el se gandea ca vrea altceva si il lasau sa isi savureze degetelele intre cateva racnete de furie impotriva destinului potrivnic.
Dar cel mai grav i se părea faptul ca nu se poate face inteles cu privire la ce ii place si la ce nu. Cand ii vedea ca interpreteaza totul pe dos, cand ii observa cum se ingrijoreaza cand lui ii este bine si cum rad cand el vrea cu totul altceava, il apuca o mila grozava de ei si se intrista ca nu stie cum sa-i ajute. Incerca el diverse tehnici, dar degeaba: limba lui era prea dificila pentru cei doi sarmani. Asa că, de multe ori, era trist si abatut, fortandu-se sa zambeasca si sa rada, pentru a nu-i necaji pe parinti.
Asta pana intr-o zi, cand zana cea buna l-a vizitat si i-a a dus la cunostinta faptul ca, peste foarte putin timp va vorbi el pe limba lor. Este drept ca, uşor-usor, va uita el limba printilor si se va descurca numai cu limbile astea incurcate. Dar asta nu inseamna ca nu va mai fi print, va ramane print exact atata cat se va simti astfel... Asemeni tuturor copiilor din lume si a unor, mult prea putini, adulti.
xyy j ,kkpop – vedeti ca e mai simplu in limba noastra?

sâmbătă, 20 septembrie 2008

Cand te pornesti, e greu sa te opresti


Ati inteles deja ca marti voi avea sase luni, asa ca dupa inca sase luni voi avea un an, dupa inaca un an voi avea doi si tot asa, pana cand voi ajunge ca Grasanu, care are atatia ani ca eu nu pot sa-i mai numar. pe de alta parte, sa stiti ca e foarte bine sa cresti, fiindca poti invata tot felul de smecherii care sa iti infrumuseteze viata.

Sambata asta am fost iarasi in parc si toata lumea se mira cat sunt de cuminte si de frumos. Eu va pot spune ca nu prea ma miram, dar cand am vazut poza in puloverul primit de la Buni Buni, am inteles ca au dreptate sa se mire.

Timpul zboara



Ce mai faceti? Eu ma aflu intr-o situatie ciudata, pentru ca nu stiu daca creau sa cresc mai repede sau mai incet. Voi va amintiti de mine cand ma aflam inca in burtica lui Mami Ceamaicea? Dar cand am venit acasa? Ei bine, priviti numai cum m-am schimbat in mai putin de sase luni!
Dar sa nu uit. Am primit un scaunel in care sa imi mananc fructele care sunt foarte bune si piureul care nu e chiar asa. Laptele il beau inca in brate, iar zeama de legume o beau mai mult pentru Lili, sa nu fie suparata.