Nu o sa se mire nimeni ca este vorba de un print. Adica de un printisor, pentru ca era foarte mic si, din cauza asta, se facea foarte greu inteles. Printisorul cu pricina nu vorbea inca romaneste şi, chiar daca este greu de crezut, nici englezeste, nici frantuzeste, nici ruseste... Incerca, saracul, sa ii faca pe ceilalti sa-i satisfaca dorintele, vorbind foarte clar si raspicat in limba printilor. Dar, soarta! Limba printilor o stiu numai printii, iar in jurul sau, foarte rar mai aparea cate un print. Asa ca eroul nostru era obligat sa se supuna norocului şi faramelor de logica pe care le putea observa, uneori, la neajutoratii sai parinti. De exemplu, ei pricepeau ca printului ii este foame, numai in jurul orei pe care ei considerau ca e ora de masa. Habar n-aveau că foame iti este cand iti este si nu cand arata nu stiu ce aparatele alea ciudate. Mai grav, ei isi inchipuiau ca printului ii este somn, tocmai cand el se gandea ca vrea altceva si il lasau sa isi savureze degetelele intre cateva racnete de furie impotriva destinului potrivnic.
Dar cel mai grav i se părea faptul ca nu se poate face inteles cu privire la ce ii place si la ce nu. Cand ii vedea ca interpreteaza totul pe dos, cand ii observa cum se ingrijoreaza cand lui ii este bine si cum rad cand el vrea cu totul altceava, il apuca o mila grozava de ei si se intrista ca nu stie cum sa-i ajute. Incerca el diverse tehnici, dar degeaba: limba lui era prea dificila pentru cei doi sarmani. Asa că, de multe ori, era trist si abatut, fortandu-se sa zambeasca si sa rada, pentru a nu-i necaji pe parinti.
Asta pana intr-o zi, cand zana cea buna l-a vizitat si i-a a dus la cunostinta faptul ca, peste foarte putin timp va vorbi el pe limba lor. Este drept ca, uşor-usor, va uita el limba printilor si se va descurca numai cu limbile astea incurcate. Dar asta nu inseamna ca nu va mai fi print, va ramane print exact atata cat se va simti astfel... Asemeni tuturor copiilor din lume si a unor, mult prea putini, adulti.
xyy j ,kkpop – vedeti ca e mai simplu in limba noastra?
Dar cel mai grav i se părea faptul ca nu se poate face inteles cu privire la ce ii place si la ce nu. Cand ii vedea ca interpreteaza totul pe dos, cand ii observa cum se ingrijoreaza cand lui ii este bine si cum rad cand el vrea cu totul altceava, il apuca o mila grozava de ei si se intrista ca nu stie cum sa-i ajute. Incerca el diverse tehnici, dar degeaba: limba lui era prea dificila pentru cei doi sarmani. Asa că, de multe ori, era trist si abatut, fortandu-se sa zambeasca si sa rada, pentru a nu-i necaji pe parinti.
Asta pana intr-o zi, cand zana cea buna l-a vizitat si i-a a dus la cunostinta faptul ca, peste foarte putin timp va vorbi el pe limba lor. Este drept ca, uşor-usor, va uita el limba printilor si se va descurca numai cu limbile astea incurcate. Dar asta nu inseamna ca nu va mai fi print, va ramane print exact atata cat se va simti astfel... Asemeni tuturor copiilor din lume si a unor, mult prea putini, adulti.
xyy j ,kkpop – vedeti ca e mai simplu in limba noastra?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu