Printesa mea

Cred ca nu vi se pare normal, nici frumos si nici credibil un printisor fara printesa lui, asa ca m-am hotarat sa va scot din dezamagire si sa va satisfac curiozitatea, povestindu-va despre partenera printului. Ei bine, stiti cu totii ca Mami Ceamaicea a fost nevoita sa reinceapa serviciul, pentru ca este mare nevoie de ea acolo, sa dadaceasca si sa dezmierde pe cei din subordine. La fel si Grasanu, care trebuie sa se duca la serviciul sau, unde trebuie ca le canta si altor bebelusi si face si alte lucruri pe care nu le stiu si nici nu vreau sa le stiu, deocamdata.

Sigur ca, in timpul in care ei sunt plecati, printul din povestea mea nu poate ramane singur, pentru ca el trebuie sa manance, sa se plimbe in parc, sa se dea in leagan, sa se schimbe in rufe curate, sa vorbeasca cu cineva, sa se joace si asa mai departe. Aici apare norocul si zana cea buna, fiindca, exact usa in usa cu printul locuieste Lili, care s-a oferit sa il ajute sa creasca mai repede, mai bine si mai frumos si mai destept. Cu ea, lucrurile merg foarte bine, chiar daca este ceva mai mare de varsta decat printul si este si femeie. Poate ca lucrurile astea l-ar fi deranjat pe print, dar deindata ca ramaneau singuri, Lili se dadea peste cap si se transforma in cea mai grozava printesa, care ii satisfacea toate dorintele si care il iubea foarte tare. Cand parintii se intorceau, ea se dadea iar peste cap si redevenea bunicuta de imprumut, chiar daca este foarte draguta si in aceasta postura.

A doua zi la fel, la fel si urmatoarea, iar ultimul gand al printului de dinaintea somnului de noapte era la Lili - printesa sa - adormind cu grija ca ea nu se va mai da peste cap.