Poate credeti ca parintii mei au luat-o razna si ma tin in dulap. Nu va luati dupa aparente, nu sunt razna si in dulap am intrat impotriva "recomandarii" lor. Ce, e asa curios sa vedeti un baietel printe bluze, tricouri si pijamale? Eu nu ma asez intr-un loc fara cele necesare, in acest caz perna si chiar plapumioara.
Dulapul a fost o solutie de compromis, am mai incercat in trecut rafturile de la bucatarie si sertarele de la comoda.
Azi am invitat-o pe Mami pe la mine, in dulap, dar regret sa va informez ca nu avea loc. Nu, nu mai era si altcineva, eram doar eu. Ca in melodia celor de la The Cure.
4 comentarii:
somn usor, Alecu! E bine sa ai locsoru' tau, oricat de mic ar fi el, nu-i asa?
asa e draga simina, deci te invit sa faci loc in dulapul vostru pentru vladut si pentru toma! daca nu , veniti la noi, toma incape in chiar si comoda...
Mie imi era cam frica de dulapuri cand eram mica asa ca iti apreciez curajul.
Ma gandesc ca e un loc perfect cand ai nevoie de putina liniste...
Mi-e dor de tine
sormea, fapte nu vorbe. si mie imi e dor de tine, asa ca te astept sa vii acasa
Trimiteți un comentariu