Vazui, in sfarsit, Severinul, leaganul civilizatiei si fusei foarte impresionat pentru ca imi spuse Grasanu ca de acolo, din Oltenia, ne traseram cu totii. Vazui Dunarea (ce de Jii), il cunoscui pe prietenarul Alin, ma pupai cu Buni-Tutu si cu Buni-Buni (asta e ideea Celeimaicea de identificare, eu le-as fi zis Buni si Tutu), ma plimbai prin port, mancai laptic si privii la televizor pe furis. Ce mai, facui cam de toate, mai ales ca dormii si plansei dupa program. Dupa programul meu, evident.
Nu prea pricepui eu ce fu chestia asta cu patriotismul local, dar imi placu foarte tare acolo, fiindca fusei bagat in seama mai ceva ca la Bucuresti. Toata lumea se mira cat sunt de frumos, de cuminte, de destept si de fraged (sper ca nu va gandirati la prostii cu gogosele si alte de-astea). Dar mai bine uitati-va la poze, sa vedeti ca nu exagerez.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu