Imi pare foarte rau ca nu v-am mai spus nimic de atata timp, dar am fost in conflict cu Grasanu, iar el are oarece importanta in transcrierea mesajelor mele. Abia astept sa fiu si mai independent decat sunt, chiar daca le-am demonstrat si pana acum ca sunt plin de personalitate. Dar, deocamdata, mai fac si eu cate un compromis, fiindca am constatat ca viata e mai dulce cu compromisuri.
Dar sa va spun motivul racelii dintre mine si secretara mea... Intr-o zi, cand toata lumea se simtea foarte bine si tocmai faceam poze care sa ramana in istorie (inclusiv cea de mai sus), Grasanu gaseste de cuviinta sa mi se adreseze cu aplativul GOGOSICA. Pai sa nu ma supar? Am tras o chiraiala ca-n filme, m-am incruntat, i-am aratat cum am putut dezamagirea fata de el... dar o tinea intr-una: Gogosica in sus, Gogosica in jos.
Abia ieri l-am iertat, cand m-am facut ca il cred ca numele i-a venit in cap din cauza ca sunt fraged, nicidecum ca as fi pufos sau cine mai stie cum. Ati prins compromisul? El se face ca ma abureste, eu ma prefac aburit. Asta este.
P.S. Dar motivul principal pentru care revin in spatiu il constituie Danuta, cumnata mea, care mi-a transmis ca ii este dor de mine. Nu stiu de ce nu vine sa ma vada, dar ii dau acest prim raspuns.
3 comentarii:
Lalecu, sunt alaturi de tine!
Gogosica e un apelativ comun, nu ti se potriveste deloc! Observ ca Bogdan il mosteneste pe Grasanu, prea se cred amandoi spirituali: tie Grasanu iti zice "Gogosica", pe mine Bogdan ma striga "carnat"! tu esti mic si pufos - pardon, fraged - eu cica sunt mica si neagra. nu e corect, iti spun! cand mai vin pe la tine ne gandim impreuna cum sa ne razbunam, bine?
Pentru ca esti frumos (hm! cu cine ai zis tu ca semeni?) si pentru ca promiti de cand erai tu mic ca esti destept (merge?!), ma simt nevoita sa imi arunc armele si sa ma comport in continuare ca o tanara indragostita. Cum de cine?!
Si uite, in loc sa imi dau ochii peste cap si sa ma inrosesc toata, iti scriu o poezie.
"In crasma zilelor ce ne dezleaga
Pluteste-un vin de matraguna oarba
Si crapa arsita in doua bleaga
Cand sufletele dau incet sa-l soarba.
Vuiesc din patru zari mari vanturi
Si campul rece-nabuse arsura
O, Doamne, Tu, trimite-ne Tu mii de canturi
Sa-mi curga si sa-mi doara-n ele gura.
Sa se topeasca ca si lava-n geruri,
Sa doara ca un mar muscat pe ram,
Sa roada fluturi dracii sus in ceruri
Si sa-nghetam ca mustele pe-un geam.
Si din talanga noptii aplecata
Se scurg in frac, intruna mirii
si sangereaza totul deodata
Caci au murit de galben trandafirii."
Multumesc Carina, chiar daca nu am inteles prea multe din creatia ta. Grasanu spune ca ma iubesti cam dur si ca o sa vina si vremea asta, iar vremea lui a trecut. Dar, ca sa ne intelegeme mai bine, n-ai nicio poezie cu laptic?
Trimiteți un comentariu