Mi-a povestit Grasanu despre regele Artur, care statea la o masa rotunda cu cavalerii sai si care ii trata pe acestia ca egali... Ce rege o fi fost si asta? eu cred ca un rege se deosebeste de ceilalti tocmai fiindca el face ce vrea el, iar ceilalti fac tot ce vrea el. Nu-i asa? Eu cred ca as fi un fel de rege, daca nu as fi inca printisor, pentru ca fac ce vreau: dorm cand vreau, mananc cand vreau, ma joc cand vreau, plang cand vreau si asa mai departe. E drept ca nu ma prea ridic in picioare cand vreau si nici nu prea pot zbura daca nu ma tine Grasanu in brate, dar asta e temporar sau poate ca nu vreau destul.
Ceilalti fac si ei ce vreau eu, mai ales daca inteleg ce vreau, fiindca sunt destul de fraieri si nu pricep intotdeauna ce le cer. Oricum, daca ar intelege ce doresc, nu ar cracni si mi-ar satisface dorintele: sa mananc mai mult, sa ma joc mai mult, sa dorm mai putin si sa ma tina in brate de dimineata pana seara. Eu da, eu as fi un rege adevarat, nu ca sarmanul Artur care se straduia sa ii impace pe toti.
Dar cel mai trist lucru in poveste este faptul ca nu apar nici printi nici printese, ci numai niste cavaleri cam fara gust si plini de ifose. Daca ar fi fost un printisor, cat de mic si de cuminte, altfel s-ar fi scris istoria, iar astazi si-ar trai inca fericiti batranetile, alaturi de mine, de Ceamaicea, de Sorta si de Bodi, toti in bratele Grasanului, care sa ne iubeasca si sa ne faca avion.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu