Cred ca v-ati prins deja, daca nu stiati demult, ca eu am doi frati mai mari, de fapt un minunat frate si o minunata sora. Cum spune Grasanu, eu as fi Praslea, care in toate povestile este cel ma narod si mai norocos dintre toti. Dar nu despre Praslea vreau sa va vorbesc, ci despre Neica si Sorta, care ma iubesc foarte tare, aproape cat ii iubesc eu.
Amandoi au o multime de treaba, spre deosebire de mine, care trebuie numai sa mananc, sa dorm, sa fiu cuminte, sa nu racesc si fac treaba mare in mod regulat ca sa nu se sperie Ceamaicea (Maimultcaperfecta ii zice, in ultimul timp, Grasanu) sau Lili. Am inteles ca si ei trebuie sa faca si chestiile astea, dar si altele, sa se duca la suc si la serviciu, sa stea de vorba cu necunoscuti, sa fumeze si multe alte chestii care ii obosesc graznic, astfel incat vin rar sa ma joc cu ei, sa-i invat tot felul de smecherii si dracovenii.
Cam de aia nu prea vreau eu sa cresc prea repede, mai ales ca pana la suc si serviciu trebuie sa trec pe la scoala si pe la gradinita, unde Lili nu are voie sa vina cu mine fiindca e cam mare. Fac ce fac si tot despre mine vorbesc. Am cel mai frumos frate si cea mai frumoasa sora. si eu sunt cel mai frumos dintre toti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu