Sara (frumoasa din poza) a constatat ca "ei nu au acasa un Lalecu al lor", asa ca s-a hotarat sa il ia acasa "pe Lalecu al vostru", adica, ati ghicit, pe mine.
Eu m-as fi dus, dar mai tarziu, cand o sa poata sa aiba grija de mine, fiindca acum nu stie nici sa faca laptic, daramite tocanita pe care mi-o face Lili. Grasanu m-a si dat, fiindca s-o fi saturat si el sa il tot calc pe crestet, sau poate ca a glumit. In schimb, Mami nu stie de gluma - ea nu are Lalecu de dat si gata. Cred ca nu poate suporta gandul ca nu are pe cine sa curete in nas si pe cine sa arunce de la etaj. Sau poate ca ma iubeste prea mult, asa cum o iubesc si eu pe ea. Asa ca n-am plecat (inca). dar mi-e tare dor de Sara, ca vorbeste foarte mult si foarte repede, Cum voi vorbi si eu, in curand.
Te pup, Danuta, Bodi, Monica, Nana, Vlad, Carina, toti cei care ma asteptati pe blog, dar de vina e numai Grasanu.