Nu stiu de ce, dar cu varsta asta inaintata incep sa nu mai am timp deloc, fiindca trebuie sa fac treaba: aranjez cartile din biblioteca, montez boxele, curat parchetul, gust diverse hartiute, plang de ciuda si asa mai departe... Ce sa mai spun? Muncesc atat de mult, de parca as fi director general pe la AAparare, ca numai acolo se munceste atat, incat nu mai ai timp nici macar sa te trezesti din somn.
Ieri a venit pe la mine Simina, cu cei doi copii ai ei. Mie mi-a placut mai mult Vladut si de aceea vi-l prezint pe film, chiar daca in momentele acelea era foarte suparat ca mama lui nu-l lasa sa vina pe jos sa-l invat diverse prostioare. Oricum, am vorbit sa mergem la vanatoare la Ceatalchioi, sa avem grija de Bunelu si sa ne bucuram de sprijinul duios al Angelei ca sa nu murim de foame sau murdarie.
Craciun fericit si cu mult laptic!
Un comentariu:
daca stiam ca suntem filmati, spuneam si noi o poezioara.
craciun fericit!
Trimiteți un comentariu